În 2016 mi s-a îndeplinit unul dintre cele mai mari visuri: acela de a mă muta la casă și de a avea propria mea grădină. În urmă cu câțiva ani mi se părea greu de realizat și nu credeam că voi reuși vreodată. Dar am reușit! În continuare am senzația că este un vis și parcă tot nu-mi vine să cred! Dar este un sentiment foarte plăcut, ca atunci când te trezești speriat dimineața că trebuie să pleci la serviciu, dar realizezi că e sâmbătă.

Din primele zile de locuit la casă am început să fac planuri: ce flori, pomi și arbuști să plantez, unde, cum voi amenaja și cum va arăta curtea mea. Tot acest entuziasm s-a transformat într-o permanentă preocupare pentru plantele mele, pe care le iubesc sincer. Bineînțeles că mi-am plictisit toate rudele, prietenii, colegii și vecinii cu discuțiile mele despre bulbi, lăstari, gazon și alte variațiuni pe aceeași temă. Astfel s-a născut acest blog, un loc în care am de gând să vă povestesc, pas cu pas, fie că vreți sau nu :)), despre grădina mea, realizările și eșecurile din viața mea de grădinar începător.

Cred că dragostea pentru plante și natură, în general, s-a moștenit. Pot să spun, fără să exagerez, că rudele din partea tatălui, inclusiv el, sunt cam „lunatice”. Genul ălă de oameni care hrănesc porumbei, observă păsările sălbatice, cresc tot soiul de plante pe balcon dacă nu au grădină, urmăresc natura și o înțeleg altfel decât restul lumii. Nu pot să spun decât că mă bucur să mă număr printre ei. Și sper ca prin intermediul acestui jurnal de grădinar să cunosc și mai mulți astfel de oameni.